joi, 14 noiembrie 2013

Primul contract de creștin

In urma cu câțiva ani un deținut din Penitenciarul Timișoara L- a dat în judecată, la propiu, pe Dumnezeu pentru că Acesta nu și- a respectat cuvântul dat la Taina Sfântului Botez când a fost încheiat primul lui contract de creștin. În opinia deținutului, Dumnezeu a greșit că nu l- a ferit de rele și de toate greutățile. Astfel el nu ar fi ajuns la inchisoare. Ideea de a- L da în judecată pe Dumnezeu i- a venit, cu siguranță, după ce a auzit, în treacăt, acest termen la vreo slujba religioasa sau în vreo discuție cu o persoană avizată din acest domeniu.

”Se boteaza robul lui Dumnezeu(N) în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.”(formula de botez pentru un crestin)

Dincolo de comicul situației se cer a fi făcute niște comentarii lămuritoare. În primul rând, cel care a făcut plângerea în instanță pentru așa numitul act contractual,  avea dreptate când spunea că relația omului cu Dumnezeu este ca un fel de contract cu termene, părți semnatare, clauze. Exact tot ce trebuie. De regulă, actele oficiale încheiate între părțile semnatare se fac în numele legii, cu respectarea ei. Cum aici este vorba de partea sufleteasca, spirituală, un astfel de contract se realizează în numele lui Dumnezeu(vezi mai sus formula de botez).

Cel care Îl reprezintă pe Dumnezeu este preotul ce oficiază botezul. De aceea, se eliberează și un certificat de botez, ca act oficial al noului creștin. Giranții sunt nașii care prin lepădările de satana de trei ori, prin unirea cu Hristos de trei ori și prin rostirea Crezului, tot de trei ori, devin părinții spirituali ai copilului nou creștinat. Ei au obligația de a crește copilul ca pe un dar al lui Hristos după toate normele de aplicare ale creștinismului. Acestea se găsesc în Sfânta Scriptură.


Clauzele de reziliere unilaterală există numai în anumite situații, bine definite de normele de aplicare creștine din paginile scripturistice. Prin aceasta se înțelege că omul are libertatea de a nu fi în comuniune cu Dumnezeu.

Până la urmă vorba românească ”până la Dumnezeu te mănâncă sfinții” are o justificare pentru unii.

PS. Procesul deținutului cu Dumnezeu nu a mai avut loc deoarece cei de la Tribunalul Timișoara nu au găsit adresa oficială a lui Dumnezeu pentru trimiterea citației.  Aceasta a fost motivația instanței. Verificați și o să vedeți că este reală toată problema.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu