Am scris această rugăciune pentru sufletul meu de haiduc, de veșnic călător. Dacă vă regăsiți în ea, rostiți- o permanent pentru a vă fi de un real folos.
”Doamne miluiește- mi inima obosită de atâtea drumuri; bucură- mi sufletul însetat de adevăr și căutare; fă- mi gândul cel bun să- mi fie pernă pentru nopțile sfinte binecuvântate de prezența Ta; ziua ajută- mă să o port cu mine pentru a o da altora așa cum se cuvine. Dar, știi Doamne! Din toate acestea ajută- mă cu ce știi că- mi este de folos și dacă nu Îți cer prea mult: Pomenește- mă și pe mine când vei veni întru Împărăția Ta! Amin”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu