Cine Îl cunoaște pe Dumnezeu? Cine?!

Pericopa evanghelică de astăzi în care se vorbește despre vindecarea unui demonizat din Ghadara, în urma dialogului dintre Mântuitorul Iisus Hristos și diavoli,  m- a împins de la spate să scriu câte ceva despre cine Îl cunoaște și cine nu- L cunoaște pe bunul Dumnezeu. Pentru a putea porni la acest drum este nevoie să precizăm de la început ce înseamnă să- L cunoști pe Dumnezeul cel adevărat. Idee banală la prima vedere, dar complexă în profunzime, căci Dumnezeu se poate cunoaște prin descoperire directă și indirectă a Lui față de noi.
Direct înseamnă că El a vorbit sau, încă, mai vorbește omului față către față, iar indirect semnifică faptul că Dumnezeu se face cunoscut prin natura înconjurătoare și prin ceea ce a făcut sau face pentru om: ”Cerurile spun slava lui Dumnezeu și facerea mâinilor Lui o vestește tăria”.(Psalmul 18 versetul 1)
Cu alte cuvinte, a- L cunoaște pe Dumnezeu nu se rezumă strict la a citi despre El în Sfânta Scriptură, ci a trăi ființial și real tot ceea ce este creat și bazat pe iubire, deoarece, nu- i așa?, ”cel ce nu iubește n- a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire”(Ioan 4,8), înainte de toate.
Interesant este că diavolul, de fapt, diavolii(”Şi l-a întrebat Iisus, zicând: Care-ţi este numele? Iar el a zis: Legiune. Căci demoni mulţi intraseră în el.”- Luca 8, 30) din Sfânta Evanghelie de azi se adresează astfel: ”Şi văzând pe Iisus, strigând, a căzut înaintea Lui şi cu glas mare a zis: Ce ai cu mine, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu Celui Preaînalt? Rogu-Te, nu mă chinui.Căci poruncea duhului necurat să iasă din om, pentru că de mulţi ani îl stăpânea, şi era legat în lanţuri şi în obezi, păzindu-l, dar el, sfărâmând legăturile, era mânat de demon, în pustie.”(Luca 8, 28- 29) Ei, da. Aici este cheia. Păi, cum se poate, măi fraților, ca diavolul să știe că există Dumnezeu, să- L recunoască pe Mântuitorul drept Fiu al lui Dumnezeu și noi oamenii să spunem ”Pass” la această problemă???!!! Cum???!!!


Cică noi avem libertatea de conștiință. Suntem liber cugetători. Ei, na! Dar pe diavol cine l- a constrâns să nu fie liber cugetător???!!!! Cine???!!! Nu cumva conștiința?! Să înțeleg că unii dintre noi nu avem conștiință nici cât a diavolului???!!! Hmmmm!!!!!!
Să știți că, episodul evanghelic al aceste duminici, este după părerea mea, unul dintre cele mai dureroase. Este de- a dreptul cutremurător să nu- ți recunoști Dumnezeul cel Adevărat, după chipul căruia ai fost creat; să nu recunoști că ai în tine predispoziția de jertfă, de sacrificiu, căci avem chipul Sfintei Cruci în noi; să nu vrei să vezi câtă bucurie aduce iubirea lăsată de Dumnezeu pe pământ.
Este o mare neputință în toate acestea, să știți. Este nevoie de multă răbdare și trăire autentică în Hristos. Trebuie să nu ne mai rușinăm cu dragostea noastră pentru Dumnezeu. Este nevoie să strigăm prin faptele noastre cele bune pe care le facem zilnic, că Hristos Domnul ne dă forța de a spune: ”Bună dimineața, inimă”; ”Sărumâna mamă”; ”Mulțumesc, tată”; ”Te iubesc, viață”; ”Vreau să trăiesc, Doamne”. Este greu?