Viața trăită ca un ”second hand"

O discuție purtată în urmă cu câțiva ani cu enoriașii mei, mi- a revenit zilele acestea în memorie.
Era într- o după amiază de duminică liniștită, pe una din ulițele satului, când oamenii se adună ”să pună țara la cale”, aidoma lumii lui Moromete.
Tema principală o reprezenta neputința și nepriceperea tinerilor de a- și întemeia o familie, peste care trecerea anilor să nu se simtă prea mult. De departe s- a detașat părerea unei bătrâne, ce nu putea concepe sub nici o formă ca într- o familie, unul din parteneri să practice libertinajul  înainte și după căsătorie. Pentru ea, ideea de moralitate și curățenie era un lucru sacru. De altfel, batrâna mărturisea că pentru copiii ei (mai avea un copil necăsătorit), nu a acceptat și nu va accepta niciodată  ca soția ”să fie, second hand”.
Mărturisesc că inițial, am fost luat prin surprindere de franchețea și determinarea abordării unui astfel de subiect, însă dincolo de comicul situației rămâne totuși realitatea de atunci și de acum.
Nu a existat în istoria lumii o perioadă ideală, să zicem așa, pentru a întemeia o familie, dar au fost și sunt oameni ce doresc să învețe jertfelnicia prin intermediul acesteia. Ea își  are originea în binecuvântarea lui Dumnezeu: ”Creșteți și vă înmulțiți și umpleți pământul și- l supuneți”(Facere 1, 29) și oricât ar încerca unii dintre noi, să invoce diferite motive pentru a justifica fuga de responsabilitate și comoditatea, familia rămâne universul nostru esențial, fundamental.


Prezența Mântuitorului Iisus Hristos la nunta din Cana Galileii, nu a fost întâmplătoare. Dacă stăm să analizăm începutul Vechiului Testament și pe cel al Noului Testament, vom vedea că amândouă se deschid cu binecuvântarea familiei, pentru că aceasta este după ”chipul și asemănarea lui Dumnezeu” (Facere 1, 26). Fluidul ce o animă, ce o dezvoltă și o duce la desăvârșire, este iubirea curată, dezinteresată, unică.
Simplitatea și trăirea ”în duh și adevăr”(Ioan 4,24) naște valori, iar autenticitatea despre care se făcea vorbire și în discuția ce a stat la baza acestor câtorva rânduri, devine o evidență greu de ignorat.
Totul se poate negocia în această lume efemeră, însă pașii spre desăvârșirea în doi, nu trebuie să  fie făcuți în compania compromisurilor și a vieții trăite ca un ”second hand”.