Viața omului dual, trup și suflet, este supusă regulilor. Unii le numesc legi. Alții norme de viețuire. Oricum ar fi, ele sunt necesare. Au la bază experiența altora. Cred că, până la un punct, fiecare contribuim la îmbunătățirea lor.
Aici apare o problemă. Unii cred că se pot substitui acestora și chiar o fac. Pentru conștiința lor spun că sunt două categorii: legi omenești, civile, laice și legi dumnezeiești, morale, sfinte. Este doar un paravan al mentalității. Realitatea este alta. Cele civile își au fundamentul în cele dumnezeiești. NU se substituie acestora. Și, totuși, de ce apare această separare?! Pentru că noi, oamenii, avem slăbiciuni, neputințe. Vrem să găsim scuze pentru orice. Astfel, au apărut anexele legilor sau așa numitele ”norme de aplicare”.
Dumnezeu vorbește sincer, clar, concret. Legile divine nu au anexe. Sunt în afara compromisurilor. Acest lucru supără pe mulți. Citiți zilnic Sfânta Scriptură și veți vedea că am dreptate. Mai este ceva ce trebuie spus. Dumnezeul nostru cel bun nu dă legi cu dedicație sau legi doar pentru o anumită categorie socială. Nu discriminează. Nu desconsideră.
Dumnezeu doar iubește să iubească. Atât.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu