Cum l- am cunosut pe Sfântul Mucenic Mina?

Vreau să vă povestesc experiența mea în legătură cu Sfântul Mucenic Mina. De fapt, țin să vă împărtășesc ignoranța și aroganța pe care am avut- o față de acest mare sfânt și grabnic ajutător.
Eram în perioada studenției și vreo doi ani am trecut aproape zilnic pe lângă o biserică din Craiova ce poartă hramul acestui sfânt. Mărturisesc că nu am fost interesat absolut deloc să aflu cine ocrotește biserica respectivă sau să intru măcar odată înăuntru. A fost singura biserică din acest oraș care ”s- a bucurat” de acest tratament din partea mea.
La un moment dat, în timp ce mergeam cu un coleg spre Universitate, în tramvai, îl întreb:
- Auzi, dar ce hram are biserica asta?
- Păi, tu nu știi că Sfântul Mina?!! La care eu continui groaznic:
- Și, e femeie sau e bărbat, Mina???!!!
Răspunsul a fost:
- Ești dobitoc. Tocmai tu!
Parca l- aș fi auzit pe Cezar: ”Și tu Brutus??!!”
Pe lângă faptul că m- am simțit nașpa pe moment, la câteva zile distanță am simțit nevoia urgentă să intru în acea biserică. Eram nervos din orice. Dormeam foarte puțin. Tot ce făceam se ducea pe ”apa sâmbetei”. Parcă era iadul pentru mine. Nu știu cum, dar am ajuns extrem de abătut la ușa Bisericii Sfântului Mucenic Mina.
Înăuntru un părinte cu vocea blândă, între două vârste, discuta cu două doamne. Am intrat firav, parcă cu frică( un sentiment ciudat pentru mine) și fără să mă vadă foarte bine, părintele mă cheamă să- mi citească o rugăciune împreună cu doamnele respective. Dau să refuz. Părintele deși nu mă văzuse niciodată, îmi zice:


- Tinere, chiar ai nevoie de rugăciunea aceasta.
M- am așezat în genunchi și am început să tremur. Respiram fără puls și transpiram ca un duș. M- am ridicat într- un târziu. Singur. Biserica goală. Nimeni lângă mine. Verific ora. Trecuse un ceas. Dau să ies din biserică și mă întâmpină același părinte:
- De acum o să- l ții minte pe Sfântul Mina.
M- am cutremurat. Timpul a trecut și mă frământau toate acestea. M- am tot rugat să înțeleg ce s- a întâmplat atunci. Am aflat răspunsul abia după doi ani, în ziua de 11 noiembrie 2011, când preasfințitul părinte episcop Nicodim m- a hirotonit preot.
La finalul Sfintei Liturghii, când a pomenit la otpust pe Sfântul Mucenic Mina ca ocrotitor al zilei, instant ochii mei au fost ațintiți, aproape fără voia mea, pe peretele din dreapta al bisericii. Ce era acolo?! Icoana în mărime, aproape, naturală a Sfântului Mucenic Mina.
Un fior m- a cuprins din cap și până la vârful picioarelor. Mi- am adus aminte de cuvintele părintelui din Craiova. Și, chiar că de atunci l- am ținut minte pe acest minunat sfânt al ortodoxiei. Mai mult decât atât. Nu mai pot fără Sfântul Mucenic Mina. Nu mai pot. Și cred că nici el fără mine.