Dialog pentru ”Radio Bârfa Satului”

Din categoria ”Întâmplări ale unui popă păcătos” aș vrea astăzi să vă mai spun una reală.

Pe când eram la parohia ce o aveam în România, mă luptam foarte, foarte tare cu indiferența cruntă față de cele sfinte. Mult am mai căutat eu o metodă să fac cumva să- i aduc pe oameni la biserică. Eram tânăr. Venisem de pe băncile școlii și ceea ce învățasem eu în școală nu prea bătea cu realitatea. Parcă erau două lumi paralele. Mi- a fost foarte greu până am înțeles mecanismul. Norocul meu a fost că nu a durat mult până să- l pricep.

Ei, și cum eram eu așa îngândurat de faptul că nu le mai puteam spune oamenilor să vină la biserică pentru că ei interpretau că îi cert sau cum spuneau ei ”că îi înfrunt”, m- am tot rugat  Maicii Domnului să- mi dea vreo idee să le mai zic oamenilor de casa ei. Am uitat să vă spun că biserica satului avea hramul ”Nașterea Macii Domnului”.

Într- una din zile când eram prin sat gură cască, am văzut un grup de enoriași ce stăteau la marginea drumului și alcătuiau programul la ”Radio Bârfa Satului”. Curajos, nevoie mare, mă bag între ei. Și nici una, nici două, îl ochesc pe unul dintre ei, la nimereală, cam așa:

- Ziua bună, oameni buni!
- Să trăiești părințele!
- Auzi, nea Gheorghe!
- Da, părinte!
- Vezi că a întrebat Maica Domnului de dumneata duminica trecută.

Pe moment pană de curent la radio. Emisie întreruptă instant. Urechile ciulite. Reportofoanele pornite.
- Așa, și? A zis ceva?!
- Păi, a zis că în treacăt te- a zărit pe drum alăltăieri când duceai birtul acasă și mi- a zis că te- a văzut mai .... cred că a zis, mai încurcat în arhitectura locativă.
- Părinte, mata ai avut chiar o viziune sau e vreun mesaj ăsta și prostia mea nu îl pricepe?!
- Nea Gheorghe, Maica Domnului a întrebat doar de mata și atât. 
- Aha, auziți mă ce zice popa ista al nostru, că s- a deranjat tocmai Maica Domnului, pupaiaș eu tălpile, să întrebe de mine.

Râsete. ”Coate goale”.  

- Nea Gheorghe, nu e de glumă. Fă și mata cumva și vino să vorbești duminica viitoare la biserică cu Ea.

- Nu pot.

- Atunci las- o măcar pe tanti Tinca să vină. 

- Aaaaaa....stai, stai așa părințele. De astea îmi ești matale???!!! Bineeeee. Mai atins bine.

- Iertare nea Gheorghe, dar eu nu am făcut mare lucru.

Imediat vestea s- a dus prin tot satul. Din ziua aceea când mă întâlneam prin sat cu oamenii după obișnuitul salut urma, aproape mereu, fără să deschid eu subiectul:

- Părinte,  spune- I matale Maicii Domnului că o căutăm noi. Când putem.